Tehnici de castrare la berbeci si la tapi

Castrarea este o acţiune care se aplică la vârste diferite în funcţie de opţiunea crescătorului şi destinaţia masculilor: îngrăşare sau reproducţie. Tineretul mascul destinat îngrăşării este castrat în perioada de alăptare, imediat după ce testiculele au coborât în scrot, pentru a reduce efectele negative asupra sănătăţii şi implicit asupra sporului mediu zilnic. Cu cât acţiunea se desfăşoară mai târziu cu atât stresul este mai mare şi creşte riscul îmbolnăvirii animalului. Prin castrarea masculilor destinaţi îngrăşării productivitatea muncii creşte nefiind necesară constituirea unor turme separate pe sexe. Sunt însă şi crescători care păstrează masculii necastraţi pe considerentul că aceştia cresc mai repede sub stimulent hormonal (nivel ridicat de testosteron). În acest caz, castrarea trebuie efectuată anterior sacrificării pentru a evita “mirosul şi gustul neplăcut” al cărnii. Ţapii şi berbecii destinaţi reproducţiei vor fi castraţi după reformare, anterior perioadei de recondiţionare. Indiferent de metoda utilizată este necesară vaccinarea contra tetanusului. .   1. CASTRAREA CHIRURGICALĂ Iedul este contenţionat de membrele posterioare astfel încât spatele animalului să se afle sprijinit pe pieptul celui care îl ţine. Se face o incizie a scrotului, cu un bisturiu ascuţit, se pun în evidenţă testiculele şi se smulg fără a tăia cordoanele testiculare. Pe rană se aplică un antiseptic. La masculii adulţi vasele sanguine au un diametru mai mare şi nu pot fi smulse fără a provoca hemoragii grave. Pentru a evita astfel de probleme se folosesc pense hemostatice cu care se strânge, timp de câteva minute, fiecare cordon testicular, anterior tăierii lui. Animalele castrate se introduc într-un ţarc curat şi vor fi atent supravegheate în primele zile pentru a preveni apariţia infecţiilor. În SUA, ţapii în vârstă de până la o lună sunt castraţi chirurgical fără anestezie. În Anglia, legea stipulează că la tineretul ovin şi caprin în vârstă de peste 2 luni, operaţia de castrare se efectuează numai de către medicul veterinar, după anestezia animalului.   2. CASTRAREA CU AJUTORUL CLEŞTILOR   Se poate utiliza un cleşte special destinat acestui scop (ex. Burdizzo), de forme diferite, cu ajutorul căruia se strivesc cordoanele testiculare. Dacă testiculele au coborât în scrot, se strânge puternic cleştele la baza scrotului imediat sub joncţiunea acestuia cu corpul unde există o zonă mai îngustă. Fiecare cordon testicular v-a fi strâns separat. Testiculele se atrofiază în aproximativ 30-40 de zile după desfăşurarea acţiunii. Nu se provoacă răni deschise care să atragă muştele însă strivirea poate fi incompletă şi unul sau ambele cordoane să rămână funcţionale. Metoda este recomandată în cazul fătărilor târzii când temperatura mediului înconjurător este mai ridicată. Stresul este minim, creşterea este influenţată foarte puţin şi se elimină riscul apariţiei infecţiilor.  3. CASTRAREA CU AJUTORUL INELELOR DE CAUCIUC   Inelele elastice din cauciuc pot fi folosite la castrarea masculilor începând cu vârsta de cel puţin 10 zile. După ce ne asigurăm că ambele testicule se simt la palpare se aplică un inel de cauciuc, la baza scrotului, cu ajutorul unui cleşte special. Inelul are un diametru mai mic decât circumferinţa scrotului şi va efectua o stază puternică asupra cordoanelor spermatice şi arteriale. Testiculele se usucă în 20-30 zile. Nu au loc hemoragii şi riscul infecţiilor este redus. Când apar infecţii, se intervine săptămânal cu iodură de potasiu aplicată local. În cazurile mai grave se administrează antibiotice. Cleşte pentru aplicarea inelelor de cauciuc   Inelele de cauciuc pot fi utilizate şi pentru a induce criptohidia. Pe baza mai multor studii efectuate în Australia s-a demonstrat că masculii tineri sterilizaţi cu ajutorul inelului de cauciuc se dezvoltă mai rapid, depun mai puţină grăsime şi mai mult ţesut muscular, decât masculii castraţi sau necastraţi. Procedeul constă în împingerea testiculelor înapoi în organism prin orificiile inghinale şi aplicarea unui inel de cauciuc la baza scrotului pentru a le împiedica să coboare în pungile testiculare. Temperatura constantă a corpului are efect negativ asupra maturării spermatozoizilor şi induce sterilitatea parţială sau totală. După efectuarea acestei acţiuni testiculele produc încă hormonii care au ca efect creşterea sporului mediu zilnic şi a cantităţii de carne în carcasă. Activitatea sexuală este însă redusă sau inexistentă. Metoda se aplică la vârsta de aproximativ o lună, animalul numindu-se criptorhid (testicule ascunse). Nu se recomandă a fi utilizată pentru producerea de masculi încercători. După o perioadă mai mare de timp, în testiculele reţinute, unele din celulele lui Sertoli se pot transforma în tumori care produc cantităţi reduse de estrogeni şi induc apariţia unor caractere feminine.  Indiferent de metoda de castrare aleasă acţiunea este motivată prin creşterea calităţii cărnii care poate fi valorificată la preţuri mai mari atât pe piaţa internă cât şi pe cea externă.