Principalele rase de caprine

În unele tari din Europa s-au elaborat si aplicat programe eficiente de înmultire si ameliorare, de nutritie, sanitar - veterinare, etc. care au imprimat capriculturii o nota speciala de exploatare de tip industrial, prin valorificarea capacitatii lactogene si diversificarea si comercializarea produselor obtinute.

Conform informatiilor oferite de OJCA Maramures, in tara noastra exista doua rase de caprine - Carpatina - care este cea mai veche si cea mai raspândita, primitiva, rustica, rezistenta si foarte heterogena, din punct de vedere al culorii, dezvoltarii si exteriorului si a productiilor de lapte si de iezi.

Alba de Banat - ameliorata cu un nivel de productivitate superior. Capul este caracteristic animalelor de lapte cu capacitate mare de productie, mic, cu aspect fin uscativ. Gâtul este de lungime mijlocie si gros, membre puternice uscative, osatura dezvoltata cu aplomburi normale. Ugerul este bine dezvoltat, în forma de para sau globulos cu peri scurti si netezi, cu sfârcuri de dezvoltare mijlocie, pretabile la mulsul mecanic.

Principalele rase de caprine din alte tari:

Rasa Saanen - originara din Elvetia reprezinta actualmente 20% din septelul elvetian are o talie de 80 – 90 cm la masculi si 74 -80 cm la femele, corpul alungit, cap potrivit de lung si de larg cu profil aproape drept, piept adânc, larg cu buna capacitate toracica, spata larga si bine prinsa, gât lung si relativ subtire si cu cercei sub maxilar cu ongloane rezistente, uger bine dezvoltat cu mameloane mijlocii înclinate lateral si înainte, iar parul este scurt, des si matasos.

Productia medie de lapte ( 270 zile) este de 740 Kg cu maxime de 1800 - 2000 kg. Rasa Saanen se poate folosi cu rezultate bune la încrucisari, cu rasa Carpatina.

Rasa Alpina franceza este o rasa foarte apreciata în Franta, unde detin mai mult de trei sferturi din septel, datorita nivelului ridicat de productivitate, implicit de rentabilitate. Sunt exploatate intensiv pentru lapte si îngrasare, pentru carne într-o larga varietate de sisteme si tehnologii de exploatare.Talia este de 70 - 80 cm, parul scurt si de culoare variata. Pieptul este adânc, spinare rectilinie, bazinul larg si putin înclinat, membre solide cu articulatii puternice si aplomburi corecte. Glanda mamara voluminoasa bine prinsa antero - posterior, mameloane mijlociu dezvoltate. Productia medie (250 zile) este de 600 l, recordul rasei fiind de 2200 l (305 zile).

Rasa Nobila germana – rezultat al încrucisarilor dintre rasele locale germane cu rasa Saanen de unde si conformatia corporala, culoarea, productia de lapte si prolificitatea. Capacitate ridicata de transmitere a caracterelor în descendenta. A participat la formarea rasei Alba de Banat.

Spre deosebire de celelalte specii, caprinele manifesta o rezistenta crescuta fata de conditiile de clima. Din acest punct de vedere, ele au o mare putere de adaptare la modificariile de clima.

Cu toate acestea caprele sunt destul de sensibile la frig si conditii recorespunzatoare de igiena. Deoarece ele traspira putin la temperaturii scazute, si mai putin decat oile la temperature ridicate, au nevoie de o cantitate mai redusa de apa. Acestei adaptari la lipsa de apa i se atribuie marea lor raspandire pe glob dar si in zonele secetoase, necesarul respective pentru functiile vitale este procurat din furaje consummate.

Structura si gradul de dezvoltare a invelisului pielos are un rol important in procesul de adaptare la diferiti factori de mediu.

Frigul ploile si zapada pot influenta negativ starea generala, in aceste conditii ele se adapostesc pe langa pomi, garduri, maluri stanci etc.

Rezistenta organismului se manifesta si prin faptul ca nu se imbolnavesc de boli contagioas, cum ar fi brucelaza sau tuberculoza, iar procentul de pierderi prin mortalitate e mai redus ca celelalte animale.

Deoarece caprele au un grad ridicat de mortalitate, determinat de un temperament vioi si o mare agilitate le usureaza accesul pe cele mai accidentate terenuri, pe distante lungi pentru asi cauta si selecta hrana. Ele se pot catara pe colturide stanci, maracinisuri, prundusi, culegand frunze, muguri, ramurele si iarba la care alte speciide animale domestice nu au acces. Datorita acestui fapt capra este un animal rustic si usor de intretinut.

O caracteristica biologica o reprezinta mobilitatea buzelor si conformatia botului si dentitiei, care favorizeaza prinderea si retezarea ierbii cat mai aproape de suprafata solului.

Caprele valorifica efficient furajele grosiere datorita gradului pronuntat de dezvoltare a tubului digestive, caracteristica care se manifesta din faza timpurie a cresterii si dezvoltarii iezilor. La circa doua saptamani de la nastere iesi pot culege diferite plante furajere, copntribuind la dezvoltarea rapida a capacitatiirumenului, care in scurt timp trebuie sa ocupe circa 75% din volumul gastric total in timp ce “chiagul” numai 20 %, fata de 80% cat reprezinta la nastere. Capra desi poate consuma un numar mare de ierburi prefera numai unele plante aflate in anumite stadii de maturitate. Ea se manifesta o insusire selectiva de valorificare a anumitor plante datorita indeosebi simturilor - tactil, gust si miros – foarte pronuntate. Caprele mai au si un accentuat simt al gustului amar, sarat, dulce si acru – deoarece capacitatea lor de a allege este mai mare fata de ovine si bovine.